Blogul s-a mutat pe www.topcoaching.ro

vineri, 31 martie 2017

Despre Iubire – Episodul 17 – Despre parteneri ”puternici” în cuplu


Imagini pentru parteneri puternici in cuplu



Ideea principală din episodul 16 – Cei care se cred puternici trăiesc o iluzie!

Nevoia de manifestare a puterii este unul dintre efectele fricii. Frica de a fi slab, evitat, desconsiderat, nebăgat în seamă atunci când vorbește. 

Te invit să îți imaginezi un lanț alcătuit din 3 verigi în acest caz: prima verigă este frica (rol de cauză primordială), a doua verigă este lipsa stimei de sine (efect al fricii și cauză secundară a nevoii de exprimare a puterii) și a treia verigă este nevoia de exprimare a puterii (efect primar al lipsei stimei de sine și secundar al fricii).  Pornind de la frică și de la lipsa stimei de sine persoana simte nevoia să se exprime prin putere, să își impună punctul de vedere prin putere, deoarece crede că altfel lumea va evita să asculte ceea ce are de zis. Nevoia de a conduce, de a ridica tonul când vorbește și nevoia de a domina sunt efecte ale cauzei exprimată de nevoia de putere. 

Scriam în episodul nr. 16 că necesitatea exprimării puterii vine din frică. Frica aceasta a fost generată în copilărie de către tată, de obicei, printr-un comportament abuziv, violent și impulsiv.  Tatălui îi lipsea răbdarea necesară comunicării și relaționării cu copilul. Aceasta este de fapt o tară a majorității părinților: lipsa de răbdare cu copiii. Însă cel care o manifestă cu predilecție este tatăl. Cazurile în care mama manifestă un comportament violent sunt mai rare. Mă refer aici la părinți sănătoși din punct de vedere psihiatric.



Să revin: ce se manifestă în general în relațiile de cuplu, din punctul de vedere al puterii? 

Bărbații sunt genetic agresivi, această trăsătură fiind imprimată în natura lor mai puternic decât în cazul femeilor. Mă refer aici la agresivitatea necesară supraviețuirii animalice: lupta pentru parteneră, pentru teritoriu, pentru interese, etc.  Atunci când băiețelul a fost bătut de către tată el se interiorizează fiindu-i frică să își exprime punctul de vedere, iar această frică are ca și cauză o altă frică și anume aceea de a vorbi fără să fie ascultat și băgat în seamă. Copilul va crește cu manifestări de violență asupra celor mai slabi decât el, deoarece de cei mai puternici îi va fi frică, asemuindu-i cu tatăl de la care primea bătaie. O singură excepție aici: copiii care au dezvoltat rezistență la bătaie, mai puțin sensibili. Aceștia vor crește în ură față de societate în general. Ura fiind  un alt efect al fricii, de data aceasta o frică de a fi respins, neacceptat. Bărbații manifestă în cuplu agresivitatea în momentele în care sunt certați cu insistență și gratuit de către femeia-partener. Este interesant de remarcat că la respingerea sexuală de către parteneră sunt extrem de docili! Cel puțin în prima fază!

Femeile care simt nevoia exprimării puterii în cuplu au fost fetițe care au trăit într-un mediu violent, au fost bătute tot de către tați, violate sau li s-au făcut avansuri de către unchi, verișori, etc. Fetițe fiind ele s-au dezvoltat tot în două direcții: direcția fricii față de bărbați - provine din frica de a suferi din nou. Mai puțin rezistente la bătăi și violuri, aceste fetițe vor deveni femeile care vor manipula bărbații prin metoda ”bățul și morcovul”, acționând la nivel intelectual. Ele sunt conștiente că le lipsește forța fizică și vor face totul pentru a-și domina partenerul prin puterea intelectuală. 
Cealaltă direcție este direcția urii față de bărbați - provine din frica de a i se mai interzice să facă lucruri, de a i se anula inițiativa, de a fi doar o ființă ascultătoare. Sunt mai periculoase pentru relația de cuplu decât femeile dezvoltate pe direcția anterioară deoarece sunt robuste fizic și rezistente, fiind dispuse chiar a se lua la bătaie cu partenerul care o enervează. Sentimentul de frică pentru că primește bătaie este inexistent, poate fi bătută până când este distrusă fizic fără să se plângă. Femeile care se dezvoltă pe această direcție își vor conduce bărbații, vor fi autoritatea exprimată în casele lor, vor face doar ceea ce vor dori ele fără a ține cont de părerea partenerilor. 


OK, poate te întrebi acum, a nu știu câta oară: care este soluția?
Există două soluții: persoana să conștientizeze ce se întâmplă cu ea și să vrea singură să se schimbe! Și atunci va începe să caute. Și asta este greu deoarece exprimarea puterii crește forța demonului interior și dă satisfacție Ego-ului. Victoria se va manifesta asemenea unei plăceri masochiste. Este plăcerea demonului care învinge îngerul. Cea mai periculoasă dintre plăceri! 

Mai există o soluție. Însă există posibilitatea să gândești că sunt ”dus cu pluta” și de aceea o las pentru un posibil moment viitor, când mă vei fi cunoscut mai profund pentru a ți-o aduce la cunoștință.

Pentru viitorii părinți soluția este de a-și crește copiii în iubire. Acest lucru va fi posibil doar în cuplurile născute din iubire. Ori acestea sunt foarte puține!

Deci?


Vrei să te transformi în ființa care te poate iubi?

Vrei să te transformi în ființa care îi poate iubi pe ceilalți?

Vrei să uiți cum e să plângi de durere?



Sună-mă la 0753 – 639038

și te voi însoți pe drumul transformării tale!



Până la următorul episod îţi urez o săptămână perfectă şi iubire în abordarea tuturor relaţiilor tale.

Namaste!

vineri, 24 martie 2017

Despre Iubire - Episodul 16 - Despre oamenii ”puternici” - Cine este, de fapt, omul ”puternic”?





Imagini pentru oameni puternici



Ideea principală din episodul 15 - independenţa şi libertatea sunt iluzii create de persoanele care vor să ocolească iubirea, calea dreaptă şi valorile personalităţii umane!


Am așezat cuvântul puternic între ghilimele deoarece în realitate există doar oameni, fără ca ei să fie puternici sau slabi. Cei care se cred puternici trăiesc o iluzie. Și iată cum se explică acest fapt:

oamenii ”puternici” sunt în realitate fricoși. Ei trăiesc în frică, au avut multe experiențe negative ca și efect al fricilor și singura modalitate pe care au văzut-o ca să își depășească fricile a fost îngroparea lor și călcarea peste ele cu ”putere”. Și-au îndesat cu forța fricile undeva, creându-și mental impresia că au scăpat de ele. Ceea ce au făcut de fapt a fost să ascundă fricile într-un cotlon al minții. Care va fi rezultatul? În cazul în care oamenii vor întâlni din nou condițiile care au condus în trecut la formarea fricilor acestea vor ieși din nou la lumină, indiferent cât de adânc crede omul că le-a îngropat. Și cu cât revin mai târziu cu atât revin mai dur! Oamenii se cred ”puternici” pentru că au impresia că au învins fricile. Aceasta este însă doar o impresie. Și ghici ce? Exact – cu cât se crede mai puternic, cu atât este de fapt mai fricos. Îi este teamă că fricile vor reapare și atunci luptă pentru a deveni și mai puternic. Și își ascunde fricile mai adînc! Procesul escaladează și rezultatul este boala cruntă, deoarece fenomenul capătă cu atât mai multă amploare cu cât omul se luptă mai mult să își dovedească lui cât de puternic este.

În cadrul cuplului partenerul așa-zis ”puternic” va produce dezastru nuclear deoarece va resimți și fricile partenerului și va avea tendința să le îngroape și pe acelea! Și uite așa un om cu intenții bune (de a păstra relația de cuplu) va conduce relația de cuplu la dezastru deoarece îi lipsesc informațiile referitoare la soluții.

Pe de altă parte, omului ”puternic” îi va fi imposibil să simtă iubirea deoarece se află într-o permanentă luptă cu scopul de a demonstra cât este el de puternic. Și atunci când cineva duce o luptă se află de fapt în afara iubirii!


Vrei să știi cum să îți tratezi fricile?

Vrei să îți transformi ”puterea” în iubire?

Vrei să înveţi să trăiești elegant, fără luptă, sănătos, pe termen foarte lung?

Sună-mă la 0753 - 639038.



Până la următorul episod îţi urez o săptămână perfectă şi iubire în abordarea tuturor relaţiilor tale.

Namaste!

sâmbătă, 18 martie 2017

Despre Iubire - Episodul 15 - Independenţa şi libertatea - Ce sunt acestea?




Imagini pentru libertate




Ideea principală din episodul 14 - Bărbatul şi femeia sunt astfel construiţi încât să trăiască împreună.


Ce înseamnă să fii liber în această viaţă şi pe acest Pământ?


Expresia “să fiu liber” înseamnă că eşti liber 100%. Este ca şi cum ai spune că mierea este dulce. Ceea ce înseamnă că mierea este 100% dulce. Sau că în absenţa luminii este întuneric. Păi este imposibil să am întuneric 30%, sau 50%, sau 80%. Ori este întuneric, ori este lumină! Cu alte cuvinte, ori eşti liber (100%) ori eşti ocupat. În acest context hai să îţi spun ceva foarte interesant:

ESTE IMPOSIBIL CA OMUL SĂ FIE LIBER (100%)!

Există mai multe argumente pentru afirmaţia cu imposibilitatea de a fi 100% liber.
Cel mai solid dintre ele este următorul: faptul că ai un corp în interiorul căruia trăieşti te face dependent. Este imposibil să fii liber având acest corp, deoarece îţi este imposibil să te mişti într-o secundă la distanţe mari. Ori libertatea ar însemna posibilitatea de a te mişca oriunde, oricând, în orice moment vrei!
De asemenea, este imposibil să faci orice lucru înainte de a te gândi la el! Şi exemplele care să susţină argumentaţia mea pot continua la infinit.


Ce înseamnă să fii independent în această viaţă şi pe acest Pământ?


Independent înseamnă să trăieşti fără să depinzi de ceva sau de cineva. Ori atâta timp cât trăieşti în corpul pe care îl ai eşti în permanenţă dependent de hrană, de adăpost, de timp şi de spaţiu. Aşa că…
Este imposibil să fii independent!



În concluzie, independenţa şi libertatea sunt iluzii create de persoanele care vor să ocolească iubirea, calea dreaptă şi valorile personalităţii umane!



Vrei să ai o relaţie perfectă cu partenerul tău de cuplu?

Vrei să vezi cum este să iubeşti în fiecare zi?

Vrei să înveţi să simţi iubirea?

Sună-mă la 0753 - 639038.


Până la următorul episod îţi urez o săptămână perfectă şi iubire în abordarea tuturor relaţiilor tale.

Namaste!               

vineri, 10 martie 2017

Despre Iubire - Episodul 14 - Iubirea în relaţiile de cuplu - Cum se simte?


Ideea principală din episodul 13 - Iubirea este un sentiment iar ataşamentul este un proces psihic



 Imagini pentru cuplude oamen




Iubirea în relaţia de cuplu înseamnă să devii unul şi acelaşi cu partenerul.


Ce înseamnă să devii unul şi acelaşi cu partenerul?


Înseamnă ca fiecare dintre ei să îşi păstreze individualitaea. Faptul că devii unul şi acelaşi cu partenerul are zero legătură cu individualitatea fiecăruia. Are legătură doar cu voinţa fiecăruia de a fi mereu împreună cu celălalt.
Înseamnă să fuzionezi cu celălalt. Să rezonezi cu celălalt. Să simţi la fel, în acelaşi moment. De exemplu: să simţi în acelaşi moment că trebuie să faci ceva pentru celălalt, că te dedici celuilalt:, grija faţă de copii, curăţenie în casă, grija faţă de comunicarea cu partenerul, grija faţă de valorile celuilalt (deşi fiind una partenerii vor avea cam aceleaşi valori), grija faţă de rudele partenerului, grija faţă de raportarea partenerului la mediul exterior.

Cum te poţi imagina pe tine făcând curat în casă, de exemplu, iar pe partener vrând să meargă la întâlnire cu prietenii, sau la sport, sau în vizită la rude cât tu faci curat?

Există persoane care cred că devenind una cu celălalt ajungi să fii dependent de partener, agăţat sau ataşat. Nimic mai fals. Devenind una cu partenerul înseamnă să ai grijă de partener aşa cum ai grijă de tine, înseamnă să simţi la fel ca şi el, înseamnă să îl iei de mână şi să umbli prin viaţa ta alături de el. În cazul în care ceva scârţâie înseamnă că ai ales greşit partenerul şi asta înseamnă că ceva scârţâie la tine. Ai făcut o alegere mai puţin potrivită. Fii mai atent/-ă data viitoare!

O relație de cuplu funcțională are loc exact ca un dans: energia este comună, mişcările se succed cu naturaleţe, îmbrăţişarea este continuă toată perioada dansului, zâmbetele se oferă reciproc, fiecare trăieşte, se mişcă şi transformă pentru ca celuilalt să îi fie cât mai uşor. Şi totuşi fiecare rămâne cu identitatea proprie.


Cum se formează un  cuplu?


Cuplul se formează din nevoia femeii de a trăi cu un bărbat şi din nevoia bărbatului de a trăi cu o femeie.

Bărbatul şi femeia sunt astfel construiţi încât să trăiască împreună.

Ei au nevoie unul de celălalt, se simt bine doar împreună cu celălalt şi se dezvoltă doar susţinându-se reciproc. Nevoia lui de a o avea pe ea şi a ei de a-l avea pe el este demonstrată de schimbul de energii care conduce la necesitatea îndeplinirii actului sexual. Iar rezultatul relaţiei lor armonioase este copilul, care duce mai departe esenţa caracteristicilor speciei umane. Faptul că el are nevoie de ea şi ea are nevoie de el este departe de a conduce la pierderea identităţii umane.

Există oare relaţia perfectă? Desigur că există. Există doar pentru persoanele care vor acest lucru. Persoanele care susţin că relaţia de cuplu perfectă este imposibil de atins sunt acele persoane care îşi doresc să facă doar ceea ce vor, în orice moment, fără a se consulta cu partenerul. Deci le place să ia singure decizii. Şi consideră acest lucru ca pe o libertate. Nimic mai fals! Pe de o parte vor o relaţie sexuală şi pe de altă parte vor să poată pleca în orice moment, oriunde doresc, fără să motiveze partenerului acest lucru. Aceste persoane mai trebuie să lucreze la interiorul lor căci sunt divizate: vor şi împreună (pentru sex) dar vor şi separat (pentru altceva).  Este ca şi cum ar vrea să înoate şi să joace tenis de câmp în acelaşi timp! Aceste persoane, pentru a-şi justifica logic pornirile divizate, vor susţine că iubirea adevărată înseamnă în primul rând libertatea de a fi tu însuți. 



Vrei să ai o relaţie perfectă cu partenerul tău de cuplu?

Vrei să vezi cum este să iubeşti în fiecare zi?

Vrei să înveţi să simţi iubirea?

Sună-mă la 0753 - 639038.



Până la următorul episod îţi urez o săptămână perfectă şi iubire în abordarea tuturor relaţiilor tale.

Namaste!    

vineri, 3 martie 2017

Despre Iubire - Episodul 13 - Iubirea în relaţiile de cuplu - Cum îţi dai seama că iubeşti?


Imagini pentru impreuna

Ideea principală din episodul 12 - Tot ceea ce se manifestă altfel decât o unitate se va destrăma după un timp!


Majoritatea persoanelor confundă iubirea cu ataşamentul. Voi explica în continuare, în detaliu, fiecare dintre cele două noţiuni.

1. Iubirea
Iubirea este un sentiment. Acesta se percepe în inimă şi este o cauză, adică apare fără ca ceva să o fi generat anterior. Există sau lipseşte, pur şi simplu. Este un sentiment care are ca efect un anumit tip de emoţii: pace, calm, linişte, etc. 
Este total în acelaşi timp. Umple corpul cu o emoţie specifică: “fluturi în stomac”. Persoana care iubeşte simte căldură în zona abdominală şi are senzaţia că ceva se mişcă acolo. Senzaţia este cât se poate de reală: ceea ce se mişcă acolo este energia. Energiile celor doi ajung să oscileze cu aceeaşi frecvenţă şi rezultatul procesului de rezonanţă este simţit în cele două corpuri: al lui şi al ei, indiferent de distanţa dintre cei doi. Aceasta este descrierea sentimentului de iubire.

Emoţia de fluturi în stomac (şi implicit sentimentul de iubire)  poate apărea de la primele secunde ale contactului persoanelor care atunci se cunosc prima dată. Popular este denumit “dragoste la prima vedere”. În cazul în care eşti în căutarea celui mai potrivit partener de cuplu (pe termen lung, desigur) te poţi orienta după existenţa  acestei senzaţii în corpul tău. În cazul în care ea se manifestă înseamnă că omul cu care vorbeşti este un partener potrivit pentru tine. În caz contrar, indiferent ce îţi spune mintea, lasă persoana cu care vorbeşti să plece din viaţa ta deoarece este mai puţin potrivită ca şi partener pentru tine. Indiferent cum arată, indiferent cum vorbeşte, indiferent ce îţi spune - las-o să plece. Drumul tău este în altă direcţie decât în direcţia acelei persoane.

O altă emoţie care apare ca şi manifestare a sentimentului de iubire este emoţia de plenitudine. Persoana care o trăieşte simte că se află peste tot, în tot spaţiul care o înconjoară. Energia ei pluteşte în jur, există fără limite şi cucereşte spaţii. Ştie că Totul se află acolo, simte cum Totul trăieşte şi se poate identifica imediat cu acest Tot.

Alte emoţii binecunoscute: bucuria, exuberanţa, libertatea, mulţumirea, relaxarea, plăcerea, euforia. Pe acestea le cunoşti, astfel încât mă mulţumesc doar să le enumăr, fără a insista cu descrierea lor.


2. Ataşamentul
Ei, aici trebuie să îţi lămuresc nişte lucruri.

În primul rând, ataşamentul este un proces psihic. Fiind un proces înseamnă că este un efect, spre deosebire de iubire care este o cauză. Te ataşezi de o persoană sau alta ca urmare a percepţiilor tale despre acea persoană. Percepţiile le obţii prin cele 5 simţuri. De obicei cele mai importante simţuri în ataşarea de alte persoane sunt văzul (analizezi corpul persoanei), mirosul (analizezi cum miroase, parfumul ei, etc) şi auzul (analizezi vocea persoanei). Pentru a realiza cât de mult te influenţează percepţiile bazate pe simţuri în alegerea partenerului îţi propun următorul exerciţiu: stai de vorbă cu acea persoană într-o stare de relaxare totală, menţinând ochii închişi şi vorbind cât mai puţin posibil. Ascultă mult şi vorbeşte puţin. Fă tot posibilul să simţi persoana fără să o vezi, fără să o atingi, fără să o miroşi. Fii doar acolo. Studiază atent reacţiile ei, căci mai devreme sau mai târziu va reacţiona, îi va fi imposibil să se abţină. Şi ia decizia în funcţie de reacţiile ei şi de ceea ce vei simţi.

Doar persoanele cu un ridicat nivel de dezvoltare spirituală îşi vor controla reacţiile!

În al doilea rând, ataşamentul conduce spre frică. În momentul în care obiectul ataşamentului dispare sau lipseşte de lângă tine apare frica şi astfel simţi acel “gol” în interiorul tău. Golul este generat doar de frică, spre deosebire de plenitudine care este generată de iubire. Şi ghici ce? Exact, ţi se face dor! Motivul apariţiei fricii este simplu: te întrebi ce te faci în cazul în care obiectul ataşamentului dispare definitiv? Îţi aduci aminte cum reacţionează bebeluşii atunci când mama pleacă de lângă ei fiind de fapt în camera alăturată? Mama dispare din raza lor vizuală, ei sunt ataşaţi de ea şi când ea pleacă ei au impresia că au fost abandonaţi şi încep să plângă. Este vorba despre ataşament: bebeluşul este ataşat de mama lui.

În al treilea rând, ataşamentul este învăţat. Ghici de la cine l-ai învăţat? De la mama ta, evident. Ea îl are în sânge dintotdeauna şi ţi l-a transmis şi ţie, încă de când te aflai în stadiul de embrion! Cu alte cuvinte, toate programele părinţilor tăi s-au transferat la tine pe cale energetică. Tot ceea ce au ei primeşti şi tu: toate fricile lor, toate programele lor, toate credinţele lor!


Vrei să transformi convingerile dubioase?

Vrei să transformi programele greşite în altele corecte?

Vrei să înveţi să simţi iubirea?

Sună-mă la 0753 - 639038.


Până la următorul episod îţi urez o săptămână perfectă şi iubire în abordarea tuturor relaţiilor tale.


Namaste!