Ideea principală din episodul 13 - Iubirea este un sentiment iar ataşamentul este un proces psihic
Iubirea în relaţia de
cuplu înseamnă să devii unul şi acelaşi cu partenerul.
Ce înseamnă să devii unul şi acelaşi cu partenerul?
Înseamnă ca fiecare
dintre ei să îşi păstreze individualitaea. Faptul că devii unul şi acelaşi cu
partenerul are zero legătură cu individualitatea fiecăruia. Are legătură doar
cu voinţa fiecăruia de a fi mereu împreună cu celălalt.
Înseamnă să fuzionezi
cu celălalt. Să rezonezi cu celălalt. Să simţi la fel, în acelaşi moment. De
exemplu: să simţi în acelaşi moment că trebuie să faci ceva pentru celălalt, că
te dedici celuilalt:, grija faţă de copii, curăţenie în casă, grija faţă de
comunicarea cu partenerul, grija faţă de valorile celuilalt (deşi fiind una
partenerii vor avea cam aceleaşi valori), grija faţă de rudele partenerului,
grija faţă de raportarea partenerului la mediul exterior.
Cum te poţi imagina pe tine făcând curat în casă, de
exemplu, iar pe partener vrând să meargă la întâlnire cu prietenii, sau la
sport, sau în vizită la rude cât tu faci curat?
Există persoane care
cred că devenind una cu celălalt ajungi să fii dependent de partener, agăţat
sau ataşat. Nimic mai fals. Devenind una cu partenerul înseamnă să ai grijă de
partener aşa cum ai grijă de tine, înseamnă să simţi la fel ca şi el,
înseamnă să îl iei de mână şi să umbli prin viaţa ta alături de el. În cazul în care ceva scârţâie înseamnă că ai
ales greşit partenerul şi asta înseamnă că ceva scârţâie la tine. Ai făcut o
alegere mai puţin potrivită. Fii mai
atent/-ă data viitoare!
O relație de cuplu
funcțională are loc exact ca un dans: energia este comună, mişcările se succed
cu naturaleţe, îmbrăţişarea este continuă toată perioada dansului, zâmbetele se
oferă reciproc, fiecare trăieşte, se mişcă şi transformă pentru ca celuilalt să
îi fie cât mai uşor. Şi totuşi fiecare
rămâne cu identitatea proprie.
Cum se formează un
cuplu?
Cuplul se formează din nevoia
femeii de a trăi cu un bărbat şi din nevoia bărbatului de a trăi cu o femeie.
Bărbatul şi femeia sunt
astfel construiţi încât să trăiască împreună.
Ei au nevoie unul de
celălalt, se simt bine doar împreună cu celălalt şi se dezvoltă doar
susţinându-se reciproc. Nevoia lui de a o avea pe ea şi a ei de a-l avea pe el
este demonstrată de schimbul de energii care conduce la necesitatea
îndeplinirii actului sexual. Iar rezultatul relaţiei lor armonioase este
copilul, care duce mai departe esenţa caracteristicilor speciei umane. Faptul că el are nevoie de ea şi ea are
nevoie de el este departe de a conduce la pierderea identităţii umane.
Există oare relaţia
perfectă? Desigur că există. Există doar pentru persoanele care vor acest
lucru. Persoanele care susţin că relaţia de cuplu perfectă este imposibil de
atins sunt acele persoane care îşi doresc să facă doar ceea ce vor, în orice
moment, fără a se consulta cu partenerul. Deci le place să ia singure decizii. Şi consideră acest lucru ca pe o libertate.
Nimic mai fals! Pe de o parte vor o relaţie sexuală şi pe de altă parte vor
să poată pleca în orice moment, oriunde doresc, fără să motiveze partenerului acest
lucru. Aceste persoane mai trebuie să lucreze la interiorul lor căci sunt
divizate: vor şi împreună (pentru sex) dar vor şi separat (pentru altceva). Este ca
şi cum ar vrea să înoate şi să joace tenis de câmp în acelaşi timp! Aceste
persoane, pentru a-şi justifica logic pornirile divizate, vor susţine că iubirea adevărată înseamnă în primul rând
libertatea de a fi tu însuți.
Vrei să ai o relaţie perfectă cu partenerul tău de cuplu?
Vrei să vezi cum este să iubeşti în fiecare zi?
Vrei să înveţi să simţi iubirea?
Sună-mă la 0753 - 639038.
Până la
următorul episod îţi urez o săptămână perfectă şi iubire în abordarea tuturor
relaţiilor tale.
Namaste!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu